Am două variante ale discursului (fără partea cu mulţumirile) şi nu mă pot decide (aştept comentarii!):
1 Un bărbat îi cere peştişorului de aur să construiască o autostradă peste oceanul Atlantic, peştişorul îl roagă să-i ceară ceva mai uşor realizabil, mai realist. Bărbatul vrea să-şi poată înţelege nevasta. Peştişorul îl întreabă:,, Câte benzi să aibă autostrada?”
Această carte vă oferă 73 de ,,benzi” către eternul feminin, aveţi chiar posibilitatea de a urma doar traseul uneia, ignorându-le pe celelalte şi (chiar şi aşa, descoperind o singură poveste) veţi traversa oceanul ce vă separă de femeia din viaţa dvs.. Eu vă sfătuiesc să încercaţi să aprofundaţi această cunoaştere, parcurgând cât mai multe dintre poveştile fascinante pe care le conţine cartea, pentru că informaţia înseamnă putere şi este proporţională cu succesul. Mult succes dragii mei!
2 Am să prezint cartea din punctul de vedere al cititorului cu o experienţă de peste 37 de ani de lectură:
– nu trebuie să fii un cititor de nişă (cartea este ofertantă pentru orice persoană, indiferent de sex, vârstă, educaţie sau disponibilitate pentru lectură),
– vă propun un joc: de fiecare dată când aveţi timp deschideţi cartea la întâmplare, citiţi un pasaj, indiferent de câte rânduri şi sigur veţi descoperi ceva fascinant (de la suprarealismul domnişoarei cu păr verde şi gheară de argint la mâna dreaptă, până la realismul femeilor de afaceri, de la duritatea antrenamentelor de pregătire pentru Olimpiadă, până la sensibilitatea cu care îşi trăiesc poetele stările de graţie).
– să nu vă intimideze dimensiunea cărţii. Fiecare autoare se poate citi separat (deşi ar fi păcat să vă limitaţi doar la poveştile cu care credeţi că aveţi ceva în comun), eseurile au maxim două pagini şi chiar dacă reluaţi lectura dintr-o cu totul altă parte a cărţii veţi obţine doar un alt model de vitraliu, pentru că fiecare eseu are o altă culoare şi felul său propriu de a filtra lumina.
Cinenicinutegandesti's Blog 